Visarea dimineţii

- Hai, trebuie să te trezeşti !

- Nu, e prea bine aici ...hai şi tu lângă mine ! Mă prinde de mână şi mă trage în pat. Uitându-mă la el , zâmbesc la cât de divin şi frumos este îngerul somnoros din patul meu. Ador vocea lui dimineaţa.

- Ce-i ?! De ce te uiţi aşa la mine ? Închide ochii.

- Într-o jumătate de ora trebuie să fi la şedinţa aia.

- Îmi pregateşti nişte cereale cu lapte ?

- Da, până atunci intra la duş, deja am pornit apa.

- Aşa cum îmi place mie ?

- Da.

Cu greu se prelinge de-a lungul patului şi într-un final îl vad în picioare îndreptându-se spre baie. Cerealele şi laptele stăteau pe masa mică din înghesuita bucătărie gata să fie halite. Iese de la baie mult mai treaz, chiar puţin grăbit.

Stăteam sprijinită de bufet cu o cană mare de ceai verde în mână şi îl savuram  în timp ce îl privream cum se repede asupra castronului. Mananca repede, îsi pune castronul în chiuvetă, îşi ia geaca, iar înainte de a ieşi pe uşa nu uită să îmi şteargă buzele cu un sărut grăbit.

www.pinterest.com