Primesc un impuls puternic în întregul corp ca o grenadă care spulberă totul in
faţa ei, împrăstiind resturile în jur. Inima îmi tresare, respiraţia devine
sacadată şi o uşoară ameţeală mă cuprinde
intrând într-o stare de leşin. Genunchii dau semne de slabiciune afectaţi
de forţa pulsaţiei. Şocul electric tocmai experimentat îmi face cunoştinţă cu
dorinţa predării, greşeala, vinovăţia şi regretul. Acestea, odată cu trecerea
secundelor, dispar. Rămaşiţele energiei vibrante nu vor însă
să mă elibereze, mă urmaresc. Prezenţa acestora mă agită cu
toate că în jurul lor mă simt protejată. Devin confuză, uit de
viaţă şi existenţă, levitând atinsă de energie. Convinsă ca
existenţa mea umană nu mai contează nici cât un fulg de zăpadă,
printre miile care se cern deasupra oraşului, încerc să mă relaxez.
Încercarea de a-mi reveni la normal este în zadar, însă cu timpul totul se
dizolvă în aer.
Sentimentul se repetă, de data asta încercând să mă controlez,
rămân pe propriile picioare. Radiez din cauza fluxului şi încep
să tremur amintindu-mi de prima atingere. Sunt încă
vulnerabilă şi sensibilă atingerii. Cei din jurul meu nu prea înţeleg ce se
petrece cu mine, nici eu nu sunt prea sigură ce se întâmplă, însă accept.
Accept tensiunea momentului şi încep să mă obişnuiesc cu bătăile
grăbite ale inimii. Simt un dezechilibru care mă ameţeşte devenind aproape
inconştientă de lumea din jurul meu. Nu mă pot concentra în a face nimic, sunt
împietrită. Mintea mă trădează şi îmi trezeşte amintiri ascunse, pe care le
păstrez într-o cetate bine fortificată. Amintirile îmi spun cât de naivă am
fost să cred că felul cum simţeam era corect şi tot ceea ce vroiam. Sunt
absorbită de moment având impresia că toţi mă trădează- corpul, mintea,
sufletul şi universul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu