Trăim în gri

Te simţi infect cu o doză prea mare de cenuşă, mizerabilă, care te împietreşte, te pătează din interior spre exterior. Se prinde de inima ta, iar în loc de sânge aceasta pulsează ciment gri şi zgrunţuros care încetul cu încetul transformă lumea în siluete idetice fără ţeluri, scopuri sau vise, rămâne doar nemulţumirea existenţei lor. Virusul este transmisibil. E foarte răspândit în lumea de astăzi şi nu se va opri până nu va înghiţi totul ca pe o halcă mare de carne. Se hrăneşte din sufletele noastre ca o fiară, lăsându-ne goi.
Acest virus îl puteţi vedea la persoanele din jurul vostru sau chiar la voi înşivă. Simptomele virusului sunt cunoscute: victimizarea, pasivitatea, lipsa de interes, nefericirea inexplicabilă, pesimismul- acei oameni-robot care nu ştiu să mai aşterne un zâmbet pe faţă când cineva le zâmbeşte.
Pentru acest virus nu s-a găsit antidot.

Întâlnire neprevăzută

M-a întrebat aşa din senin cum mă cheamă, încât aveam impresia că mi.am uitat numele. Pentru o secundă nu ştiam ce să îi răspund. Era o fetiţă bronzată pe o bicicletă prea mică pentru vârsta ei. Era, cum se zice pe la ţară “ iute de mână“. Mi-a spus imediat cum o cheamă, fără ca eu să o mai întreb, iar după ce i-am atras atenția la maşina ce circulă în dreptul nostru, a pus picioarele pe pedale şi poate puţin ruşinată de prezenţa mea a pedalat până ce fustiţa ei a început să fluture precum un steag de rămas bun în bătaia vântului.

www.picspaper.com