Visarea dimineţii

- Hai, trebuie să te trezeşti !

- Nu, e prea bine aici ...hai şi tu lângă mine ! Mă prinde de mână şi mă trage în pat. Uitându-mă la el , zâmbesc la cât de divin şi frumos este îngerul somnoros din patul meu. Ador vocea lui dimineaţa.

- Ce-i ?! De ce te uiţi aşa la mine ? Închide ochii.

- Într-o jumătate de ora trebuie să fi la şedinţa aia.

- Îmi pregateşti nişte cereale cu lapte ?

- Da, până atunci intra la duş, deja am pornit apa.

- Aşa cum îmi place mie ?

- Da.

Cu greu se prelinge de-a lungul patului şi într-un final îl vad în picioare îndreptându-se spre baie. Cerealele şi laptele stăteau pe masa mică din înghesuita bucătărie gata să fie halite. Iese de la baie mult mai treaz, chiar puţin grăbit.

Stăteam sprijinită de bufet cu o cană mare de ceai verde în mână şi îl savuram  în timp ce îl privream cum se repede asupra castronului. Mananca repede, îsi pune castronul în chiuvetă, îşi ia geaca, iar înainte de a ieşi pe uşa nu uită să îmi şteargă buzele cu un sărut grăbit.

www.pinterest.com

Mirosul somnului

Sunt în starea de somnolenţă, starea aceea foarte cunoscută de corpul şi mintea mea. Cunoscută din cauza abuzului. Abuzez de simptom, camera mea înecându-se în mirosul somnului. Acesta este profund, persistent, inedit, nedefinit, fără vreo sursă reală. Mă simt completă, şi mă las absorbită de moment. Somnoroasă, ca o pisica alintată de vise şi căldură - căldura mă înmoaie - mă face sa intru în lumea unei stări pe care o primesc rar, foarte rar, de obicei doar iarna.

Cearceafurile acumulează mirosul şi îmi droghează întreaga cameră, e molipsitor.

Dacă profiţi de acest simptom te afunzi în depresie. Dacă e prea mult e devastator, dacă e puţin eşti nemulţumit, dezamăgit şi tânjeşti dupa mai mult. Mereu vrei mai mult. Dacă starea te împânzeşte fără să îţi mai dea drumul devi vulnerabil. Complet este când obţii doza perfectă de viaţă şi visare în tine.

Nu simt nevoia de aer însă plămânii mă imploră...Nu vreau să fiu dependentă de aer, îmi ajunge doar existenţa acestei stări în mine. Îmi spune că ea este tot ce am nevoie pentru a supravieţuii vieţii. Este foarte sigură şi confientă încât încep să îi dau dreptate şi să mă alătur ei. Resping aerul din jurul meu şi închid ochii. Mă las pradă ei, amorţind. În schimb corpul mă sfidează iar aerul îmi intră şuierând prin nări măridu-mi cutia toracică. Corpul mi-a declarat război !

www.weheartit.com

Puterea sentimentului

Primesc un impuls puternic în întregul corp ca o grenadă care spulberă totul in faţa ei, împrăstiind resturile în jur. Inima îmi tresare, respiraţia devine sacadată şi o uşoară ameţeală mă cuprinde intrând într-o stare de leşin. Genunchii dau semne de slabiciune afectaţi de forţa pulsaţiei. Şocul electric tocmai experimentat îmi face cunoştinţă cu dorinţa predării, greşeala, vinovăţia şi regretul. Acestea, odată cu trecerea secundelor, dispar. Rămaşiţele energiei vibrante nu vor însă să mă elibereze, mă urmaresc. Prezenţa acestora mă agită cu toate că în jurul lor mă simt protejată. Devin confuză, uit de viaţă şi existenţă, levitând atinsă de energie. Convinsă ca existenţa mea umană nu mai contează nici cât un fulg de zăpadă, printre miile care se cern deasupra oraşului, încerc să mă relaxez. Încercarea de a-mi reveni la normal este în zadar, însă cu timpul totul se dizolvă în aer.

Sentimentul se repetă, de data asta încercând să mă controlez, rămân pe propriile picioare. Radiez din cauza fluxului şi încep să tremur amintindu-mi de prima atingere. Sunt încă vulnerabilă şi sensibilă atingerii. Cei din jurul meu nu prea înţeleg ce se petrece cu mine, nici eu nu sunt prea sigură ce se întâmplă, însă accept. Accept tensiunea momentului şi încep să mă obişnuiesc cu bătăile grăbite ale inimii. Simt un dezechilibru care mă ameţeşte devenind aproape inconştientă de lumea din jurul meu. Nu mă pot concentra în a face nimic, sunt împietrită. Mintea mă trădează şi îmi trezeşte amintiri ascunse, pe care le păstrez într-o cetate bine fortificată. Amintirile îmi spun cât de naivă am fost să cred că felul cum simţeam era corect şi tot ceea ce vroiam. Sunt absorbită de moment având impresia că toţi mă trădează- corpul, mintea, sufletul şi universul.