Omul maidanez

Fiecare dintre noi a văzut, măcar o data, un câine maidanez care trăieşte din mila oamenilor şi hoinăreşte de unul singur pe străzile oraşelor. Acel câine este murdar nu doar de noroiul străzilor ci şi de viaţă, blana lui nu ne arată doar ca nu este  un câine de rasă, ci ne arată şi jurnalul vieţii lui. Nu are prieteni, de fiecare dată când a avut i-a rănit. A încercat să îşi facă prieteni şi să îi păstreze, dar obsesia îl îndeamnă să se înhaite cu oricine, rănindu-se pe el şi rănindu-şi chiar şi proprii prieteni. Ce obsesie ? Obsesia  supravieţuirii, obsesia pentru mai bine. Acel "mai bine "despre care toată lumea vorbeşte dar nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat.

Câinele se înhaită în speranţa că va câstiga ceva şi îl va găsi pe acel "mai bine". Orbit de obsesie, năucit de viaţa lui, se zbate neîncetat, fără a vedea vreo scăpare din acest coşmar. Într-un final, neputinciosul  îşi acceptă soarta.Cu toţii ştim că varianta cea mai uşoară ar fi fost să nu fi existat, dar noi nu putem face nimic în legatură cu asta.

Există oameni la fel ca şi acest câine, singura diferenţă este că un câine nu poate gândi pentru el, tot ce ştie să facă este să acţioneze , dar un om ce scuză are ? De ce vor oamenii să strice ceea ce au ? Ei îşi pot schimba soarta, îşi pot schimba viitorul. De ce nu vor să se schimbe şi sa se îndrepte către mai bine ? De ce îşi acceptă soarta mizerabilă ? Pentru acesti oameni eu nu am compasiune. 

Guitavares | www.flickr.com