Îl simt cum a intrat în mine şi îmi apăsa plămânii. Da, e frigul împreuna cu regina lui, ceaţa ! Încep sa simt durerea care mi-o provoacă de-a lungul traheei. Ceaţa înabuşitoare înghite acoperişurile caselor, transformând culoarea dulce a cerului întru-un gri albicios si dens. Soarele şi-a pierdut razele şi se înfăţişează ca o minge plutitoare printre fiinţa fantomatică ,care parcă a prins viaţa şi suflet, aşteptând momentul perfect sa ne înghită şi pe noi şi sa ne ia suflul. Pomii sunt îngheţaţi sub existenţa acesteia. Frunzele au tremurat de frică până au căzut, puţine sunt curajoasele care au rămas prinse de crengile atârnate ale pomilor, închinându-se cu toţii în fata regalităţii cenuşii. Porumbeii sunt doar nişte umbre amestecate care se confundă cu cerul şi cu pătura înfricoşătoare care îl acoperă. Toţi se predau în fata lor. Singurele care nu încetează să lupte sunt sobele de teracotă din casele oamenilor care emană căldura fericirii noastre pe timp de iarnă.
 |
| http://nature.desktopnexus.com/wallpaper/491722/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu