M-a întrebat aşa din senin cum mă cheamă, încât aveam impresia că
mi.am uitat numele. Pentru o secundă nu ştiam ce să îi răspund. Era o fetiţă
bronzată pe o bicicletă prea mică pentru vârsta ei. Era, cum se zice pe la ţară
“ iute de mână“. Mi-a spus imediat cum o cheamă, fără ca eu să o mai întreb,
iar după ce i-am atras atenția la maşina ce circulă în dreptul nostru, a pus
picioarele pe pedale şi poate puţin ruşinată de prezenţa mea a pedalat până ce
fustiţa ei a început să fluture precum un steag de rămas bun în bătaia
vântului.
 |
| www.picspaper.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu