Mirosul pielii, gustul buzelor, respiraţia caldă, bătălie puternice ale inimii, instinctul de a nu gândi, emoţiile necontrolate, sentimentele, care se intensificau odată cu închiderea ochilor - iubire ! Am pierdut asta. Totul m-a părăsit, până şi puritatea vieţii mele.
Am ajuns să consider că lumea este mizerabilă, când de fapt doar viaţa mea este. Nu ar trebui să dau vina pe lume când eu sunt singura vinovată.
E împuţită, lipsită de orice strop de puritate. Şi toate astea doar din cauza ta ! Fără tine devin o persoană bună de nimic, doar mizerie, praf şi scrum de la ţigarea pe care ai fumat-o ieri.
Fără sentimente, fără trăiri, nu mai simt nimic şi rămân doar cu o stare de sinucidere interioară...de a-mi distruge sufletul.
Ce-i dacă nu vreau să mai ies din asta ? Ce-i dacă îmi e bine aşa plină de mizerie? M-am obişnuit şi accept starea. Lăsaţi-mă în pântecele suferinţei mele eterne !
15.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu