duminică, 14 aprilie 2013
Desprindere umană
Acel tremurat, trepidat, necontrolat, mă zdrobeşte, usucă, deprimă într-un mod dezamagitor, dezgustator, deranjant de profund. Cum îl opresc, controlez, îl scot afară din mine ? Antidotul e cumva serul prezenţei tale ? Mereu există altă cale, alt drum, altcineva, altceva care te vindecă. Caută grăbit, însetat, dornic, plin de speranţă pe ritmurile sacadate ale unei muzici alerte. Tu judeci greşit şi nu vreau, nu concep, nu pot să gândesc în felul tău aiurea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu